Zboară, pasăre Phoenix!

Ne-am dori să găsim liniștea necesară pentru a vedea cum vom continua de acum încolo, dar ne e imposibil. Ne-am dori să ne trezim într-o dimineață, iar cineva să ne spună „a fost un coșmar, Dixon e la antrenament!”, dar e imposibil. Ne-am dori să putem fi aceeași familie, dar e imposibil.

Rămânem triști, debusolați, șocați, împietriți de durere, însă încercăm să ne consolăm cu ideea că acesta e destinul păsării Phoenix: să se ridice din propria cenușă și să-și continue zborul. Însă, de data aceasta, zborul va fi mai greoi, mai apăsător, cărând după noi o bucată de plumb, care va apăsa mult timp pe suflet.

Vom încerca din răsputeri să ducem mai departe toate lecțiile primite de la Coach Dixon: să muncim, să perseverăm, să ne sacrificăm, să respectăm și cel mai important, să fim #InimiPeParchet.

Deși baschetul se joacă pe puncte, în cei 7 ani petrecuți alături de Coach Dixon am învățat că scorul de pe tabelă nu contează, adevăratele înfrângeri provenind din lipsa luptei. Deși la început eram nedumeriți, antrenament după antrenament, meci după meci, turneu după turneu și sezon după sezon am înțeles ce ne transmitea fratele nostru sârb: să luptăm din răsputeri, să transpirăm din abundență, să cădem de 7 ori și să ne ridicăm de 8, să nu ne fie teamă de adversar, să iubim fiecare moment pe teren și să ne bucurăm de camarazii care ne sunt alături. Toate acestea învelite frumos sub sloganul #InimiPeParchet

Volim te, majstore!